Poezie, proză şi eseistică

Nisip de clepsidră. Fragmente de proză.

Apariţii editoriale:

Über die Freiheit der Musik und die Musik der Freiheit		Despre libertatea muzicii şi muzica libertăţii
Târgul curţilor interioare		Mit şi filosofie în cosmologia lui Lucian Blaga
Octav Calleya... En el atril de la vida		jocul de-a teofania
La pupitrul vieţii... Octav Calleya		În această junglă prietenoasă

La taină cu îngerul mut		Cu dragoste, vă dau veşti despre mine

Fluvii în flăcări		Supuşii regelui de ceară

Moartea plănuită a lui Leonard Antschel		Mit şi filosofie în cosmologia lui Lucian Blaga
Altă poezie
ce-mi va fi destăinuit? eu nu sunt mama mea tatăl meu corpul meu. toate aceste singurătăţi le-am găsit la venirea mea şi le-am populat cu acte în regulă. eu nu sunt iubita mea copiii mei mormântul meu. toate aceste singurătăţi au venit după mine şi m-au populat cu acte în regulă. tot ce mi-e drag şi se ridică în afara mea chiar cu acte în regulă stă scris să nu fiu niciodată eu. tot ce mi-e drag stă scris să nu fie al meu nici eu nu sunt al meu – chip dăltuit în seu sau cântec mut închis în flautul de lut acesta să fie adevărul pe care, când mă va chema la el, mi-l va destăinui Dumnezeu? mi-l va destăinui Dumnezeu?

Câteva poezii...

dialog cu primii înţelepţi invoc amintirea să ia seama la mine dar, vai, amintirea nu este un tablou care să mă prindă în ramă şi să mă ofere ca pe un cadou (iată viaţa mea, ţineţi-o bine) amintirea nu-mi este mamă cântecul acesta nu are nici început nici sfârşit, este un cântec mut, este un cântec doar îngânat, gângăvit, iar eu sunt numai o încercare de a mă face trăit de a mă face văzut-nevăzut dau gură la lupi pe bătătura stânii strig apoi la păstorii de la începutul lumii: bias, pittacos, solon, chilon, kleobulos, periandros anacharsis, dragii mei înţelepţi, scumpi învăţaţi, dragii mei greci, hai, înviaţi! luaţi-vă lumea-n cap şi umblaţi! dar ei se îngroapă tot mai mult, tot mai mult sub apăsarea propriului discurs, sub tumult, şi se lasă tăiaţi în franjuri de lama cuvântului lor greu, de demult de lama cuvântului lor greu, de demult (ne strângem cu toţii sub cer ca sub scut) ne strângem cu toţii sub cer ca sub scut		la taină cu îngerul mut ce va fi când va fi? într-o zi numele meu precum rugul se va stinge-n pustii hainele mi le vor purta nişte biete stafii iar pe suflet va-nflori praful, prin librării iubire să fi fost iubirea noastră de aci sau iubire abia de-acum încolo va fi? (doar un înger căzut poate şti, doar un înger va mai putea povesti) mamele tristele nu vor mai aduce pe lume copii (unii scot şi acum din linguri dulci simfonii) toamna va produce aceleaşi inutile maşinării din tot felul de nimicuri ruginite şi gri care m-ar putea din nou plictisi ce va fi când va fi? cum va fi când voi urca în tării? doar un înger căzut poate şti. doar un înger căzut, dacă-ar vrea, ar putea povesti.

cântecul ultimei nopţi de toamnă miresme târzii forţează lucarna busuiocul şi cimbrul au invadat bătătura din ce mansardă va coborî iarna? din ce butoi cu vin ne-om parfuma gura? hai, vino, iubito cât mai e gaz în lampă cât timp vinul e dulce şi cartea de poeme nu-i roasă eu sunt din sat cel mai dat în stambă tu eşti dintre toate cea mai frumoasă şi-or veni peţitorii, şi-or veni lăutarii vinul va curge pe noi direct din tavane eu voi dansa precum căluşarii vor plânge viori şi acordeoane şi vino cât timp mai lungesc sărbătoarea de taină a mirelui (trupului meu) din mansarda mea va începe ninsoarea de mâine aici va fi iarnă mereu din mansarda mea va începe ninsoarea de mâine aici va fi iarnă mereu		lecţia de filosofie mi-a spus înţeleptul acela nebun zenon din eleea, zenon şi nu mai ştiu cum - să-şi fi pierdut porecla pe drum? - că oricâte eforturi aş face şi oricâte ofrande aş da zeului ce domneşte aici, doar în ţara ta, oricâte mătănii aş bate la ceas de zi sau de noapte oricâte ţi-aş spune pe sunet de flaut oricât aş vrea să te caut nu voi ajunge, vai, niciodată la tine tot rătăcind prin ruine căci drumul pe care apuc, ca la start, va trebui mereu să-l împart, va trebui mereu să-l divid ca pe un spaţiu arid. ca pe un spaţiu arid. înţeleptul acela nebun, (zenon din eleea, vreau să spun) mi-a spus că înspre tine nu e drum. mi-a spus că înspre tine nu e drum.